Filmările primului epizod al proiectului televizat moldo-ucrainean „Nistru - teritoriul vieţii” au îceput în luna iulie curent. Mai mult de 1300 km au fost parcurşi de expediţie pe acest interesant traseu acvatic. Amploarea şi concepţia proiectului au ajuns să trezească deja comparaţii cu celebrul documentar al călătorului francez, Jacques-Yves Cousteau.

Din impresiile sale de călătorie ne împărtăşesc: Alexandru Burean (Chişinău), directorul proiectului, şi Andrei Dobroliubski (Odesa), academician, doctor în istorie şi consultant ştiinţific al proiectului.

- Despre ce film este vorba, ce idei propagă şi ce concept artistic a stat la baza realizării lui?

A.Burean:
Este un film despre Nistru. Totuşi, în el sunt reflectate mai puţin aspecte de ordin geografic şi mai mult cele de ordin cultural istoric. Călătorind pe râu, realizăm un film despre trecutul şi prezentul regiunilor prin care rece acesta. Pentru mulţi dintre cei, care vor viziona filmul, istoria acestor meleaguri va apărea, probabil, într-o lumină mai puţin cunoscută. Acest lucru se întâmplă deoarece ceea ce ne este prea aproape, este adesea şi prea puţin cunoscut, deoarece este puţin cercetat. Dar vă asigur. Lucruri exotice poţi întâlni pe Nistru într-o măsură deloc mai mică decât în cazul unor fluvii ca Nil, Eufrat sau Huanhe...

- În ce constă acest „exotism” despre care vorbiţi?

A.Dobroliubski:
Exotismul rezidă în însăşi fenomenologia cultural-istorică a acestui fluviu. Nimeni nu pune la îndoială faptul că Nilul, spre exemplu, a fost leagănul civilizaţiei egiptene, la fel cum Huanhe este în strânsă legătură cu naşterea culturii unitare în China.

Andrei Dobroliubschii - consultantul ştiinţific al proiectului.
Universitatea Pedagogică a Ucrainei de Sud (Odesa, Ucraina).

Când vorbim despre Nistru, nu ne putem lăuda desigur că malurile acestui fluviu au dat naştere unei civilizaţii de importanţă mondială. Aceste meleaguri sunt importante prin altceva, şi anume prin faptul că au fost de-a lungul timpului un spaţiu în care s-au întâlnit şi au interacţionat civilizaţii venite din cele mai diferite regiuni ale continentului Euroasiatic.

Culturile mediteraniene, vechii greci şi romani şi-au direcţionat încoace fluxurile coloniale. În Evul Mediu, aici vin turcii otomani, dar şi negustorii veneţieni şi genuiezi. Tot spre aceste meleaguri îşi îndreptă paşii şi civilizaţiile de stepă. Sciţii, sarmaţii şi tataro-mongolii – din est; goţii, slavii, normanzii şi balticii – din nord... De-a lungul ultimilor trei milenii, pe aceste pământuri s-a creat un model unic de interacţiune şi convieţuire între popoare absolut diferite, atât din punct de vedere cultural, cât şi din punct de vedere al orânduirii lor.

În toată Eurasia nu găseşti un alt loc ca acesta. Pe malurile Nistrului, istoria pare să fi fost creată de însuşi cursul râului şi geogragia locurilor. Este exact cazul când nu oamenii, ci factorii naturali crează istoria locului, popoare întregi ajungând să devină dependente de acestea.

A.Burean:
Trebuie să adăugăm, că la fel de specifice sunt şi landaşafturile de aici, pe care, dealtfel, le-am putut admira în toată măreţia lor de-a lungul călătoriei noastre, pe care am început-o chiar în localitatea unde ia naştere fluviul şi o vom continua până la punctul revărsării lui în mare.
Întinzându-se pe mii de kilometri, Nistru începe cu un mic izvoraş din Carpaţi. Coborând din munţi, râul îşi domoleşte cursul în Podolie, lunca lui se transformă aici într-o adevărată “selvă amozoniană”. Pe această porţiune, care se întinde pe o suprafaţă de circa 50 km, nu vei întâlni niciun om. Albia răului este acoperită de o cupolă verde, fomată din coroanele viguroase ale arborilor, care cresc pe aceste maluri. Unele din acestea cad adesea de-a curmezişul albiei formând baraje.

Întâlnind în calea sa asemenea obstacole, “caravana” noastră s-a pomenit adesea prinsă în capcană: drumul era barat, înapoi nu puteam da şi nici înainta pe mal, din cauza malurilor prea abrupte, acoperite cu un desiş sălbatic de netrecut. Eram nevoiţi, deci, să ne croim drum prin valea râului, aciuaţi în catamarane, tăind cu ferăstrăul tulpinile copacilor cazuţi în apă şi cioplind cu topoarele crengile nărăvaşe. S-a întâmplat câţiva din noi să se scufunde pentru ca să recupereze câte un topor, cazut în apă. Soarta întregei expediţii depindea, practic, în asemenea momente de aceste instrumente. Plus la toate, o ploaie rece, adusă de ciclonul din Carpaţi, care îngreuna şi mai mult întregul proces.

Stâncile lutoase ale Nistrului.

Iar Marele Canion de pe Nistru! Iată o privelişte cu adevărat măreaţă! Pe parcursul câtorva zeci de kilometri, râul îşi croieşte drumul printre stânci abrupte de câteva sute de metri înălţime, schimbându-şi de-a lungul cursului culoarea - din violet închis până la roşu-maroniu, pentru ca să devină mai târziu galben pale şi apoi albe.  
Când se întâmpla să acostăm în asemenea locuri, stâncile îşi dezgoleau parcă în faţa noastră cele mai adânci secrete  - straturi de fosile, scoici şi schelete preistorice de moluşti, vechi de până la 400 de milioane de ani. Aceste maluri sunt cu adevărat martorii apariţiei vieţii pe Pământ.

- Câte epizoade va avea filmul?

A.Burean:
Când am început lucrul la proiectul „Nistru – teritoriul veţii” îl vedeam ca pe unul de scurtă durată. Nu ne-am gandit nicidecum că acesta va necesita o contribuţie atât de esenţială şi de asemenea durată din partea unei întregi echipe de consultanţi: savanţi, specialişti în reconstrucţii istorice, ba chiar şi novatori în domeniul reconstrucţiilor navelor vechi. Credeam că ne vom limita doar la efortul unui mic grup, bazându-ne pe propriile noastre cunoştinţe în domeniul istoriei şi arheologiei, pe care le-am primit la universitate.

Dar lucrurile s-au întâmplat altfel. Confruntându-ne de-a lungul călătoriei cu o imensă cantitate de informaţie care trebuia analizată, am decis să împărţim cursul râului în câteva bucăţi, consacrând fiecărei din ele câte un epizod al filmului. Am apelat în acest scop la serviciile unui şir întreg de specialişti din cele două ţări, prin care trece râul: Ucraina şi Moldova. Astfel proiectul nostru a luat amploare internaţională, ajungând să implice astăzi şi specialişti din Rusia, Bulgaria şi România... 
     
Ne-am dorit să creem un film în formatul celor prezentate de canale ca „History” şi ”National Geographic”. În acest an panificăm să încheiem trei din cele opt epizoade anunţate. Spre sfârşitul lui 2008, vom termina lucrul şi la celelalte epizoade. Filmul este conceput, în primul rând, ca proiect televizat.

Filmările proiectului televizat «Nistru - teritoriul vieţii».
Lacul Beloe.

- Dle Dobroliubski, aţi manifestat dintotdeauna un interes sporit pentru râul Nistru şi oamenii care au populat vreodata malurile lui. Cum explicaţi acest interes?
 
A.Dobroliubski:
De-a lungul anilor, pe malurile Nistrului au fost descoperite numeroase monumente arheologice, dar şi arhecturale - unice în felul său. Este firesc, deci, că toate aceste descoperiri să trezească interesul savanţilor din cele două ţări, dar şi din întreaga Europă. După cum spuneam mai devreme, aceastză zonă, privită ca punct de întâlnire a diferitor culturi, este irepetabilă în felul său. Cu toate acestea, fenomenul în cauză a început să fie studiat doar recent. Şi în zilele noastre malurile Nistrului sunt populate de aceeaşi multitudine de popoare, ca şi în în vremuri străvechi. Timp de milenii, pe aceste meleaguri a avut loc o replămădire etnică. Lucrul cel mai minunat este, însă, faptul că toţi aceşti oameni reuşsc să convieţuiască paşnic, păstrându-şi totodată specificul naţional şi cel cultural.

Vestigiile vechiului oraş Tira,
de lângă zidurile Cetăţii albe.

A.Burean:
Acest fenomen poate fi observat foarte bine şi pe cursul superior al râului. Până la ora actuală, pe aceste maluri locuiesc cot la cot reprezentanţi ai principalelor confesii creştine. Deosebit de reprezentativ este exemplu „uniaţilor”, un rezultat al compromisului dintre biserica ortodoxă şi cea catolică. Concepţia religioasă şi filozofică a acestora este una catolică, dar obiceiurile şi ritualurile băştinaşe sunt caracteristice mai mult ortodoxiei.

În Caprpaţi, locuitorii zonei, de unde izvorăşte râul Nistru, se salută între ei: „Slavă Domnului Isus Hristos!” şi răspund: „Slavă în veci lui Dumnezeu!” La început eram priviţi cu neîncredere deoarece prin părţile locului nu se mai saluta nimeni la fel ca noi: ”Bună ziua!”. Acesta este, însă, doar un exemplu de diversitate culturală pe care le poţi întâlni de-a lungul Nistrului.

Am întâlnit şi localităţi pe de-a dreptul arhaice. Să luăm, spre exemplu, satul de staroveri Kunicea. Ai impresia că ulicioarele de aici sunt desprinse dintr-o realitate medievală. Un soi de enclavă a culturii ruse din sec. XVII. Iată de ce, călătorind pe Nistru, un râu foarte cunoscut, la prima vedere, am trăit senzaţia redescoperirii acestui fluviu.

- Şi, totuşi, în pofida multitudinii de etnii care le populează, poate fi delimitat un component etnic predominant pe aceste „teritorii ale vieţii” de pe malurile Nistrului?
 
A.Dobroliubski:
Nu m-aş apuca să împart populaţia de pe Nistru după criterii etnice. E greu să afirmi cu toată certitudinea, ce cultură predomină: cea moldovenească, ucraineană sau bulgară. De-a lungul râului există sate unde localnicii vorbesc câte patru limbi deodată...

A.Burean:
Am întâlnit cazuri foarte curioase. La nordul Moldovei, aproape de Ucraina, se află Naslavcea, un sat de ucraineni. Când am avut filmări în această localitate l-am întrabat pe unul din localnici, dacă se vorbeşte limba molovenească în sat, la care am primit un răspuns negativ. L-am întrebat atunci dacă există moldoveni în sat, la care persoana respectivă ne-a răspuns: „Există desigur. Eu sunt molodvean!”. „Dar de ce nu vorbiţi moldoveneşte?”. „Pentru ce?” - ne-a întrebat mirat interlocutorul nostru.

Cui se adresează acest film?

A.Dobroliubski:
Potenţialul cultural şi umanitar al acestui proiect nu are limite. Cred că este o minunată iniţiativă culturologică, istorică şi pedagogică în acelaşi timp. La fel de vastă trebuie să fie, aşadar, şi audienţa acestui film: de la liceeni până la academicieni.

Filmările proiectului televizat «Nistru teritoriul vieţii»

Din câte am auzit, planificaţi iniţierea unor trasee turistice pe Nistru. Este şi acesta unul din elementele proiectului?

A.Burean:
Mai curând un element al programului fundaţiei noastre „Lumea – oglindă pentru Moldova”. Din punct de vedere al turismului, malurile Nistrului sunt interesante prin faptul că reprezintă, de fapt, un muzeu compact al popoarelor. Aşa s-a întâmplat, că de-a lungul istoriei,  cele mai diferite naţiuni şi-au delegat în această zonă mici ”reprezentanţe”, fenomen legat traseele de migraţie care trec pe aici. Ideia rutelor turistice a fost discutată deja la nivel de societate civilă şi de guvern. Pe limanul nistrean a fost conceput deja un itinerar circular. Regăsim aici o întreagă comoară de monumente arheologice: ruinele vechilor oraşe grecesti, o cetate medievală şi câteva sate tradiţionale.  Ca să nu mai amintesc despre faptul că pe aici trece şi traseul transcontinental al păsărilor călătoare – zonă deosebit de importantă pentru întregul sitem ecologic esuroasiatic. 
 
A.Dobroliubski: 
Am auzit multe lucruri despre felul în care sunt păstrate valorile cultural-istorice în Occident. Multe ţări europene obţin câştiguri enorme expunând turiştilor monumentele  sale istorice. În acelaşi timp, nu trebuie să uităm despre faptul că starea vechilor vestigii de la Tira (Belgorod-Dnestrovsk) sunt încă departe de un aspect expoziţional adecvat. Deşi nu se compară cu Pompeiul, anticul oraş impresionează deja prin stradele, turnurile şi fundamentele, descoperite aici în urma săpăturilor arheologice. Să luăm aceeaşi cetate Acherman. Acum douăzeci de ani îţi era ruşine să te uiţi la ea. Astăzi aceasta are un cu totul alt aspect, este un monument istoric îngrijit cu o infrastructură turistică bine pusă la punct. Iată de ce, personal nu mă îndoiesc că filmul nostru despre Nistru va contribui la crearea şi consolidarea unei imagini turistice benefice pentru ambele noastre ţări.

Andrei Krasnojon // Revista Favorite (Odesa)